Ce anunţă dezechilibrul emoţional?

Armonie cu tine insuti

Neliniştea, confuzia, neîncrederea, infidelitatea, nesiguranţa, plictiseala şi însingurarea (fie ea şi în cuplu) creează dezechilibre emoţionale ce pot afecta major sănătatea.

Dacă cineva te enervează foarte uşor, dacă te irită orice nimic, dacă nu-ţi mai pasă cum arăţi, dacă nu te mai iubeşti, dacă neglijezi lucrurile ce trebuie neapărat făcute, dacăa nu mai ai chef de nimic, nici măcar de hobby-uri, atunci este mai mult decât evident că s-a întâmplat ceva foarte important cu tine. Raspunsul îl vei afla numai în tine. El dormitează chiar în problemă. Caută adânc şi descoperă ce anume te-a dezechilibrat emoţional şi după ce ţi s-a revelat cauza, încearcă să reintri  în armonie cu tine însuţi.

Mult succes!

De Mediator Lacramioara Radulescu Publicat în Psihologie

Cum şi de ce să propui medierea?

 

Medierea nu este doar o modalitate extrem de eficientă de a anihila conflictele, de a economisi bani, timp şi de a scăpa de stress ci poate fi un pas strategic important dacă este utilizat corect de cel care apelează la procedură.

Partea care propune medierea nu este mai slabă, din contră, de cele mai multe ori câștigă ceva sau câştigă mai mult decât speră.

Partea care propune medierea este percepută din start ca fiind una pozitivă și constructivă. Ca să poţi refuza medierea trebuie să dispui de o mare doză de negativism și bădărănie (excepţie fac anumite cauze penale).

Partea interesată de mediere are puterea de a se ridica deasupra impasului şi deasupra posibilului sentiment al omului bolnav. Ea demonstrează că are iniţiativă şi maturitate în gândire şi mai ales arată că e gata să repare ceea  ce s-a stricat, cu intenţie sau fără intenţie. Ea nu rămâne blocată în siajul conflictului care-i poate distruge sănătatea ci vrea să vindece răni, uneori comune.

Pentru a propune medierea, este suficient să cauţi un mediator şi să-i povesteşti oful. După descărcarea sufletului, vei completa o cerere de iniţiere a procedurii la care anexezi în copii xerox actele necesare (datele de identificare ale părţilor, obiectul cauzei etc.) iar mediatorul se va ocupa de restul. Ţie nu-ţi rămâne decât să speri că şi cealată parte va acepta invitaţia la mediere.

Ar fi fost tare bine dacă în legislaţia noastră s-ar fi prevăzut concret domeniile în care părţile să fie obligate să  parcurgă mai întâi procedura medierii (NU informarea asupra medierii!!!) şi numai în cazul în care nu au ajuns la un acord, să se adreseze instanţei de judecată.  De asemenea, ideal ar fi fost să se fi prevăzut şi sancţiuni pecuniare împotriva părţii care refuză invitaţia la mediere  – practică uzuală în Marea Britanie şi SUA. Dar…în România se fac eforturi uriaşe să NU funcţioneze Medierea şi mai ales să NU fie cunoscute avantajele ei, de aceea foarte puţini români au auzit de ea iar statistica este îngrijorătoare. De exemplu, arestaţii află abia în centrele de detenţie de la alţi colegi de suferinţă şi nicidecum de la procurori sau poliţişti deşi aceştia au obligaţia prin lege să le aducă la cunoştinţă alternativa procedurii medierii! Unii magistraţi fac adevărate „crize” de personalitate atunci când părţile prezintă Acordurile de Mediere. Deh! Nu mai pot condamna drastic pe cei care au săvârşit fapte minore sau nu mai pot „împărţi” adevărul juridic după „propria conştiinţă” .

Partaj. Regimul juridic aplicabil bunurilor achiziţionate de concubini

partaj bunuri concubini

Bunurile dobândite în timpul concubinajului sunt proprietate comună pe cote părţi, dacă se face dovada că între concubini a existat o convenţie, chiar tacită, în acest sens.

În cazul partajului bunurilor achiziţionate în perioada concubinajului părţile sunt ţinute să dovedească contribuţia lor efectivă la dobândirea fiecărui bun în parte şi, prin urmare, dobândirea unui drept de proprietate comună pe cote părţi. Aşadar, în raporturile patrimoniale dintre concubini se aplică dispoziţiile dreptului comun atât cu privire la dobândirea proprietăţii pe cote-părţi, cât şi cu privire la sistarea stării de coproprietate pentru fiecare bun în parte.

Esenţială în cazul unui asemenea partaj este stabilirea, pe bază de probe, a contribuţiei fiecărui concubin la achiziţionarea bunurilor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a întocmit actul de achiziţie. Fiind vorba despre împrejurări de fapt, sunt admisibile orice mijloace de probă, inclusiv proba testimonială.

(Curtea de Apel Suceava, Decizia civilă nr. 165/14 decembrie 2016, portal.just.ro)

Cele 15 reguli de aur ale eticii copilului

Tirukkural sau Thirukkural („Versuri Sacre” în tamilă ) sau pe scurt Kural, este o lucrare excepţională de etică, o bijuterie a literaturii clasice tamile, compusă din 1330 cuplete, în care autorul (Valluvar, cunoscut și sub numele de Thiruvalluvar ) descrie virtuțile de zi cu zi ale omului. Considerată una dintre cele mai mari lucrări scrise vreodată despre etică și moralitate, mai ales despre etica seculară, este cunoscută şi pentru caracterul său universal și non-denominațional.

Thiruvalluvar sau Valluvar, a fost cel mai mare poet, savant și filozof al Tamilului, a cărui contribuție în literatura naţională şi mondială este Thirukkural – cea mai veche lucrare de etică. Se presupune că Thiruvalluvar a trăit cândva între sec. IV î.e.n. – I î.e.n., necunoscându-se cu precizie când s-a născut, când a murit şi nici nu se ştie locaţia exactă unde şi-a dus traiul. Impresionant este faptul că după mai mult de 5.000 de ani, lucrarea lui Thiruvalluvar despre comportamentul uman încă este valabilă, în ciuda evoluţiei milenare a educaţiei dar şi a ştiinţei.

Cele 15 reguli de aur ale Thirukkuralului

  1. Dacă copilul tău te minte des, este pentru că exagerezi în reacții ori eşti prea aspru atunci când are un comportament inadecvat.
  2. Dacă copilul tău nu se convinge şi nici nu învaţă din greșelile tale, l-ai pierdut.
  3. Dacă copilul tău are o stima scăzută de sine, este pentru că îl sfătuieşti mai mult decât îl încurajezi.
  4. Dacă copilul tău nu se ridică în picioare pentru a se apăra pe sine, este pentru că, de la o vârstă fragedă, l-ai disciplinat în mod regulat în public.
  5. Dacă copilul tău îşi însuşeşte lucruri care nu îi aparțin, este pentru că atunci când i-ai cumpărat lucruri, nu l-ai lăsat să aleagă ceea ce şi-ar fi dorit.
  6. Dacă copilul tău este laș, este pentru că îl ajuți prea repede.
  7. Dacă copilul tău nu respectă sentimentele celorlalți, este pentru că, în loc să vorbești cu copilul tău, îi ordoni și îi comanzi numai ceea ce-ţi convine ţie.
  8. Dacă copilul tău este prea iute la mânie, este pentru că acorzi prea multă atenție comportamentului său necorespunzător și nu acorzi prea multă atenție comportamentului său pozitiv.
  9. Dacă copilul tău este excesiv de gelos, este pentru că îl feliciți numai atunci când reușeşte să finalizeze complet ceva și nu atunci când îmbunătățeşte ceva în strategie, chiar dacă nu finalizează lucrul cu succes.
  10. Dacă copilul tău te deranjează intenționat, este pentru că nu eşti fizic suficient de afectuos cu el.
  11. Dacă copilul tău este în mod deschis sfidător, este pentru că tu l-ai amenințat deschis că trebuie să facă ceva, dar tu nu faceai nimic din ceea ce îi pretindeai lui.
  12. Dacă copilul tău este secretos, este pentru că ştie că vei exploda din cauza înţelegerii disproporţionate a situaţiei.
  13. Dacă copilul tău te bârfeşte, este pentru că te supraveghează şi te urmăreşte dacă faci şi altora ceea ce-i faci lui şi dacă te gândeşti că el totuşi se poartă normal.
  14. Dacă copilul tău nu te ascultă dar îi ascultă pe alții, este pentru că tragi prea repede concluzii în ceea ce-ţi explică el.
  15. Dacă copilul tău se revoltă, este pentru că știe că-ţi pasă mai mult de ceea ce gândesc ceilalți decât ceea ce este corect.

Şedinţele de Mediere

O întâlnire în procedura medierii este acea întâlnire care are loc între două sau mai multe persoane aflate în conflict (civil, penal, comercial, muncii, bancar etc.), în scopul de a obține o rezolvare, o soluţie convenabilă ambelor părţi. Dacă se înţeleg asupra modului în care doresc să se finalizeze disputa, se va încheia Acordul de Mediere.

Mediatorul este profesionistul neutru în cauză, chemat de părţi cu scopul de a le ajuta să încheie disputa într-un mod favorabil tuturor. El trebuie să lucreze eficient şi să se asigure că părţile implicate în procedură se simt confortabil, de aceea există situaţii în care medierea se desfăşoară separat cu fiecare parte (mai ales în cauzele penale sau în cele cu arestaţi) dar şi prin mijloace de comunicare la distanţă (când părţile au domiciliile în localităţi sau ţări diferite). Mediatorul ascultă cu atenţie povestea expusă din perspectiva personală a fiecăreia, le stimulează creativitatea şi le îndeamnă să exploreze posibile variante ce ar conduce la stingerea definitivă a conflictului.

Mediatorul nu ia decizii pentru dvs. şi/sau pentru alte persoane cu privire la modul în care va fi soluţionată disputa.  De asemenea, el nu vorbeşte cu alte persoane, fără permisiunea dvs., despre modul în care a decurs medierea. Mediatorul nu stabileşte cine este „corect“  sau are „dreptate” şi nici cine „a greșit“ sau este „vinovat„. Părţile sunt cele care hotărăsc totul, în limitele legii.

Medierea nu schimbă personalitatea sau valorile cuiva. Spre deosebire de sistemul judiciar, procesul de mediere nu urmăreşte să găsească sau să atribuie vina nimănui şi nici nu pedepseşte pe nimeni.

Medierea este instrumentul minunat prin care oamenii, cu ajutorul mediatorului, îşi pot rezolva sau gestiona mare parte din litigii. Odată încheiat Acordul de mediere, viaţa lor continuă fără stress şi/sau ranchiună reciprocă tocmai pentru că soluţia disputei a fost decisă de ei, prin înţelegere amiabilă.

Nimeni nu pierde, toată lumea câştigă!

Medierea – un panaceu pentru sufletul, mintea şi buzunarul românului

Medierea – Panaceul Justiţiei Clasice

În mitologia greacă, Panacea este zeiţa remediului universal iar Panaceea, cum spuneau bătrânii odinioară, era mângăierea universală a tuturor bolilor pământului. Oare Medierea nu este la rândul ei un panaceu pentru sufletul, mintea şi buzunarul omului? Eu cred că da. Sincer. Cred pentru că ştiu că Medierea eliberează cu adevărat tensiunile acumulate în noi de-a lungul timpului. Şi dacă Medierea promovează dialogul responsabil şi politicos între adulţii aflaţi în momente disfuncţionale, atunci pe bună dreptate o putem numi Panaceul umanităţii sau Panaceul Justiţiei Clasice.

Da, e adevărat că Medierea vindecă şi eliberează: vindecă rănile sufletului, eliberează mintea de gânduri negative, detensionează trupul, reduce considerabil stressul şi echilibrează emoţional. Este evident că Medierea acţionează asupra omului ca un panaceu: mângâie dureri noi şi vechi, fără a lăsa cicatrici.

Câteva beneficii ale Medierii

  • Medierea promovează dialogul matur şi aplicat între doi adulți aflaţi ocazional în momente de conflict.
  • Medierea creează spațiu sigur pentru părțile care, subiective fiind în cauza lor, nu reuşesc să găsească soluţii fiabile, apte să soluţioneze conflictul.
  • Medierea dezvoltă empatia și reduce, până la dizolvare, conflictul interrelaţional.
  • Medierea oferă părţilor o nouă perspectivă de sine și de conștientizare a situaţiei concrete în care se află fiecare.
  • Medierea permite sentimentelor puternice să fie cunoscute şi rostite cu voce tare, fără teamă, de ambele părţi.
  • Medierea permite examinarea cauzelor profunde care stau la baza conflictului dintre părţi.
  • Medierea încurajează părțile să exploreze interesele şi nevoile lor reciproce.
  • Medierea facilitează elaborarea planurilor de acțiune convenite între părţi.
  • Medierea dezvoltă capacitatea de adaptare a soluţiilor expuse în cadrul relației dintre părţi simultan cu elaborarea soluţiilor alternative, ambele variante având ca scop soluţionarea definitivă a conflictului dintre ele.

MEDIEREA NU FUNCŢIONEAZĂ atunci când:

  1. Părțile nu se angajează sincer în Mediere sau acceptă procedura din motive independente de voinţa lor.
  2. Ambele părţi sau una din ele suferă de probleme psihice care impiedică implicarea deplină în dezbateri şi negocieri.
  3. Ambele părţi sau una din ele “suferă” de boala “orgoliului exacerbat”. Aceste persoane acceptă Medierea numai la nivel ipotetic, practic refuzând orice negociere pe soluţiile lansate în timpul procedurii dacă acestea nu corespund identic cu pretenţiile lor.
  4. Persoana doreşte să ajungă cu orice preţ în instanţă şi acceptă Medierea teatral, fiindu-i necesară doar ca instrument de manipulare în apărarea sa pe fondul cauzei. Astfel, unicul scop urmărit este acela de a crea o impresie pozitivă asupra magistraţilor, crezând că aceştia vor aprecia „eşuarea medierii” în favoarea sa. Eforturile sale sunt vizibile şi va încerca să demonstreze instanţei că în „nemărginita sa mărinimie şi înţelepciune” a acceptat intrarea în mediere cu intenţia „sinceră” de a soluţiona cauza dar …. a avut “nenorocul” să se izbească frontal de “încăpăţânarea” bolovănoasă a părţii adverse. 😉

Concluzii

Cine nu ştie că depresia și stresul  înrăutățesc grav starea de sănătate? Acceptarea stării de fapt în care sunteţi astăzi precum și a celorlalte probleme care nu mai sunt aşa cum erau odată dar pentru care există anumite variante de soluţionare, echivalează cu primul pas conştient spre vindecare. Prioritizarea problemelor și analizarea situațiilor din mai multe unghiuri/perspective vă deschide o paletă largă de posibilităţi, nebănuite încă. Ce bine ar fi să puteţi vedea mereu partea pozitivă a evenimentelor, să înlăturaţi gândurile negative care vă presează zilnic, să eliminaţi tot ceea ce este toxic din viaţa dvs. şi să păşiţi într-un nou început.

Dacă sunteţi deja parte a unui conflict – fie el minor, major, civil, penal, comercial sau de orice altă natură -, fiţi încrezători şi apelaţi la Mediere! Da, „trataţi-vă”  problema cu panaceul universal numit „Mediere”. Îi veţi simţi direct şi imediat beneficiile.  Dacă vă pasă de sănătatea, liniştea şi armonia vieţii dvs., bateţi la uşa Mediatorului. Acolo este posibil să se încheie o parte sau toate problemele dvs.juridice. După finalizarea procedurii, veţi constata şi efectele Medierii. Acestea se vor reflecta nu numai în sănătatea şi casa dvs. ci şi în timpul salvat din malaxorul stressului procesual şi al celui cotidian.

 

Ombudsmanul European sau Mediatorul European

Complain to the Ombudsman

Ombudsmanul sau Mediatorul European este o instituție cu sediul la Strasbourg ce are atribuţia de investigare a plângerilor cetăţenilor unui stat membru al Uniunii, ale celor care au reşedinţa într-unul dintre statele membre şi ale persoanelor juridice cu sediul social în Uniunea Europeană.

Un Ombudsman este o persoană care acționează ca un intermediar de încredere între o organizație aflată într-o anume circumscripţie şi o altă entitate pe care o reprezintă în interesele sale, ca urmare a unei plângeri ce i-a fost adresată. În daneza indigenă, vechiul cuvânt „umbuðsmann”, în esență, înseamnă „reprezentant”. Un ombudsman este un funcționar public, numit de obicei de guvern sau de parlament, care este îndrituit să reprezinte interesele publice prin investigarea și soluționarea plângerilor transmise de cetățeni.

Obudsmanul poate rezolva plângerile primite prin recomandări (obligatorii sau nu) ori prin mediere.

Obiectul plângerii

Întotdeauna trebuie să facă referire la administrarea defectuoasă a activităţii instituţiilor şi organelor Uniunii Europene manifestată prin încălcarea legilor aplicabile, nerespectarea bunei administrări a finanţelor publice sau încălcarea principiilor drepturilor omului.

Exemple:

  • nereguli de ordin administrativ;
  • incorectitudine în soluţionarea problemelor;
  • discriminare;
  • abuz de putere;
  • lipsă de răspuns la cererile avansate;
  • nefurnizarea informaţiilor de interes public;
  • întârzierea nejustificată a răspunsului ori soluţionării cererii.

Cine pot fi pârâţii?

  1. Parlamentul European;
  2. Consiliul Uniunii Europene;
  3. Comisia Europeană;
  4. Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene;
  5. Curtea de Conturi Europeană;
  6. Comitetul Economic şi Social European;
  7. Comitetul Regiunilor Uniunii Europene;
  8. Banca Europeană de Investiţii;
  9. Banca Centrală Europeană;
  10. Oficiul Comunităţilor Europene pentru Selecţia Personalului (EPSO);
  11. Oficiul European Antifraudă (OLAF);
  12. Oficiul European de Poliţie (Europol);
  13. Alt organ al Uniunii Europene (pe care trebuie să-l precizaţi în plângere).

Ombudsmanul nu poate investiga:

  • plângeri împotriva autorităţilor naţionale, regionale sau locale din statele membre, nici chiar în cazurile în care plângerile se referă la chestiuni privind legătura acestora cu Uniunea Europeană (ministere, agenţii de stat şi consilii locale etc.).
  • activitatea instanţelor naţionale sau ale ombudsmanilor naţionali. Ombudsmanul European nu este un organ de apel împotriva deciziilor luate de aceste entităţi.
  • plângerile împotriva persoanelor juridice naţionale, entităţilor naţionale fără personalitate juridică sau persoanelor fizice.

Procedura

În urma plângerii primite, Ombudsmanul demarează o anchetă proprie în care are dreptul de a solicita orice informaţie sau documente necesare soluţionării petiţiei. În cazul în care instituţia pârâtă nu va rezolva problema într-un mod satisfăcător, va căuta o soluţie amiabilă în vederea remedierii diferendului dintre părţi.

Obudsmanul devine – oficial – reprezentantul reclamantului, oarecum similar instituţiei Avocatul Poporului din România. Dacă medierea dintre părţi eşuează, Obudsmanul, în scopul soluţionării cauzei, poate avansa propuneri şi recomandări pârâtei.  În cazul în care şi acestea sunt respinse, Obudsmanul va întocmi la final un raport special pe care-l va prezenta Parlamentului European. Raportul va cuprinde recomandări pentru modificarea anumitor prevederi legale sau măsuri necesare pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Reclamantul va fi informat în scris despre modul în care a fost soluţionată plângerea iar rezoluţia va fi publicată integral sau în rezumat pe pagina web a instituţiei fără a menţiona numele reclamantului. În cazul în care autorul plângerii solicită confidenţialitatea, Obudsmanul va publica rezoluţia pe site-ul său dar va elimina toate informaţiile ce ar putea conduce la identificarea reclamantului, situaţie în care publicul nu va avea acces la plângere şi nici la documentele anexate. Identitatea autorului plângerii este confidenţială în toate cazurile.

Obudsmanul nu poate impune sancţiuni celor ce se fac – eventual – vinovaţi.

Cum se pot transmite plângerile?

  • prin poştă, fax sau poştă electronică.

Aici puteţi descărca ghidul procedurii şi formularul tipizat pentru plângeri.